Andreea Rus, „ Pictură. Viziune şi spirit întru sacru”,selecţie 2008-2011, Expoziţie personală, Galeria Căminul Artei/Parter, 24 iulie-6 august 2012.
Seriile expun într-o perspectivă globalizatoare posibile momente de anxietate, deriva personală prin care poate mulţi am trecut în contemporaneitatea noastră. Lumea ar trebui să aibă un sens dar pentru un subiect care a pierdut conştiinţa generalului acesta lipseşte. Un astfel de om este suferind şi îşi poate găsi liniştea în ceea ce românul numeşte „întru ceva”, aici „întru sacru”. Scopul seriilor este de a prezenta traumele existenţiale ca pe posibile căi ale speranţei, ca şanse şi elemente în construcţia unei Lumi mai bune, a cărei principală caracteristică ar fi Lumina.
Lumina interioară, care apare în pictură ca lumină inventată, ar fi o posibilitate de salvare, o cale de orientare spre găsirea sensului, compatibilă cu acel a fi „întru ceva” atât de specific românesc.
Seriile expun într-o perspectivă globalizatoare posibile momente de anxietate, deriva personală prin care poate mulţi am trecut în contemporaneitatea noastră. Lumea ar trebui să aibă un sens dar pentru un subiect care a pierdut conştiinţa generalului acesta lipseşte. Un astfel de om este suferind şi îşi poate găsi liniştea în ceea ce românul numeşte „întru ceva”, aici „întru sacru”. Scopul seriilor este de a prezenta traumele existenţiale ca pe posibile căi ale speranţei, ca şanse şi elemente în construcţia unei Lumi mai bune, a cărei principală caracteristică ar fi Lumina.
Lumina interioară, care apare în pictură ca lumină inventată, ar fi o posibilitate de salvare, o cale de orientare spre găsirea sensului, compatibilă cu acel a fi „întru ceva” atât de specific românesc.
